tràca 1 , nf: (sa t. = satràca) Definitzione genia de sonàgia chi si ponet a su bestiàmene (brebè, baca) fatu a base retangulare, de metallu grogo (no própriu brunzu) e de diferentes mannàrias Sinònimos e contràrios tràcala Terminologia iscientìfica snl.

«« Torra a chircare